Pe marea cea cu stele se-ntinde nopții cerul,
Trezit din somnul dulce recad în alte vise
Și se făcea că-n ape de tine luna-mi zise
Că-n oul de cuvinte pe buze ții misterul.
Și tu veneai spre mine, da-n zbor ca de nălucă
În patimi de cerneală pe foaie să te spun
Era gătit văzduhul prin ploi să mi te-aducă
ÃŽn sfera-mi de odaie cu lacrimi de nebun.
De tine-n așteptare plângeam la geam râzând
Aveam, să te întâmpin, o pâine, zahăr, sare
Mă tem de tine însă, că nu ai loc și când
Și nu exiști aievea, doar umbra ta răsare.
Așa că în coșmaruri mi se transformă basmul
Că eu sunt viu, de carne, iar tu ești doar fantasmul.