din vremea de copil mi se coboară
de amintire-a râde-n soare jocul,
de raze pun pe mine lin cojocul
și vesel stau, ghiduș ca-ntâia oară.

de!, Ra presare sare cum e focul
pe bătrânețea-mi ce-a pornit să doară,
merinde-n moarte însă nu-s pe-afară
ci doar pe unde-aleargă-n foaie tocul.

memoria mă smulge din cavouri
când apele Luntrașului le scriu
și dându-mi glas prunciei în ecouri.

din noaptea fără milă de sicriu
de mă extrag, fiind băiet, tablouri
mai îndrăznesc o clipă să mai fiu.