te așteptam nonunde
acolo unde numai tu puteai să știi
mă căutai nonunde
acolo unde numai eu puteam să fiu
nu am vrut să mai acceptăm singurătatea
care să facă înconjurul pământului
urmând proiecția mea ca o fantomă
pe orizontala pustie a lumii
încercam să nu răspund fiarelor
după legea lor și aparent mi se părea
că reușisem după ce te învățasem
să recunoști iarba fiarelor
în ancestralul din mehedie
cum se crește cum devine și nu mai piere
dezâmblânzindu-mă cu mierea gurii tale
ca azi a venit shakespeare foarte supărat
dând de pereți cu ușa destinului
,,vrei să schimb lumea’’ ,,da’’ ai răspuns
,,schimb-o cât mai iute
cât mai e timp să fie schimbată
și să rodească’’ ai mai spus