precar echilibru

nodul în gât
stânjeneala cu care invariabil
îmbrățișăm acest manierism
al destrămării

viața
viețile
noi

zile lăsate-n atelierul
unui nenumit
împătimit
taxidermist

credeam că e liniște dar nu mai era

lămpi cu carbid luminau amintiri
și toate-mi erau la fel de străine
ca zâmbetul celui
ce-și terminase treaba-n

Lascaux