De aici, de pe pământ,
Nu e de ajuns să privești stele,
Ci trebuie să te lași purtat de aripi
Ca și cum ai alerga după ele.

Să fii mereu exact acolo
Unde din luciri vin să inunde
Ca din piept sânul cu lapte
Universul cu raze fecunde.

Peste mări umbra ce o nasc,
Înotând ca un gând prin amintiri,
Va să se întoarcă ca apoi să plece
Odată cu înluminări și risipiri.

Pentru a privi stele de pe pământ
Trebuie să te lași cuprins de noapte.
Ca de fiecare dată în care căzând
Să simți cum te înalți prin toate.