nu în aceeași zi în care mă rad la subraț, nu în aceeași zi
în care mă bărbieresc, nu în aceeași zi
în care gravitația pămîntului crește ca pe neptun
și dintr-un om de 90 de kilograme ajung o fotografie de o mie
de tone în care inima latră ca un cîine la biciclete
în speranța că ești tu

sunt hotărît să mă rad în cap, să-mi rad și sprîncenele ca într-n film
cum aș lua aș face o întoarcere cu frîna de mînă
să las cauciuc încins și fum pe asfalt
cum miroase inima mea după ce a întors brusc spre tine
sunt hotărît să sparg zidurile care ne despart, sunt gata să îmi rad venele
că oricum nu mi le piaptăn, asta ca să sune în graiul tău dulce, ardelenesc

acum cîteva zile m-ai pus să mă masturbez ca să adorm cu gîndul la tine
și după niște dușuri, după umblat prin praf după praf
și mîinile și mintea mea încă amiros ca o rochie de-a ta după ce faci curat
dezbrăcată și aruncată în coșul de rufe în care aș adormi cu capul
cu trupul, să mă bagi împreună cu tine în mașina de spălat să ne stoarcem
unul pe altul la maximum de rotații pe minut

acum să iei tu foarfecele și să îmi tai aripile și bărbăția
să nu mai existe în mine altceva decît tu
sau să îmi cuprinzi capul în palme să îmi torni pe buze un pahar din tăria din tine
să mă îmbăt cu tine, să dansez cu tine pe pluto
să fac din cărămizile sparte un om din cărămizi peste care sufli
și prinde viață, dragoste și te cuprinde ca un zid

apoi lăsăm umbrele trupurilor noastre să facă dragoste
pentru toți pornografii
în timp ce noi citim cu degete unul pe altul, poezii.