despre absență când doi oameni se-ngroapă în molozul casnic multă vreme
și nu le plânge nimeni de milă pentru că și mila a fost îngropată odată cu ei
până se nimerește cineva care dă cu piatra-n geam ea adună cioburile el
caută o fereastră cu geamul intact
să scriu un poem despre bărbatul care nu a putut rămâne lângă aceeași femeie
și un poem despre curajul ei de-a-și fi înghițit lacrimile știind că zilele îi sunt numărate
un poem al lui ca o casă de vacanță unde să-și îmbrățișeze noua iubită fără complexe de vinovăție și urmă luată de paparazzi însetați de sânge proaspăt
aș vrea să-i dedic ei un imn de recunoștință pentru puterea de a-și stăpâni tremurul mâinii când i-a făcut ultimul masaj cervical cu mișcări gingașe
ca un foc subțire de artificii
să scriu un poem despre bărbatul care și-a separat capul de restul corpului ca să nu dea curs judecății ci pulsului inimii chiar dacă
pentru orice trădare există un detonator al urii pentru orice inimă perfectă
o alta absolut imperfectă din combinația lor e greu de anticipat ce se naște
aș vrea să scriu un poem despre femeie în faza de doliu și despre femeie
în faza de regenerare când i-a uitat timbrul vocii și ciorba preferată pe care oricum
ea nu o suportase niciodată dar i-o făcea din obligație
aș vrea să scriu un poem al mersului înainte un poem al vindecării de celălalt