Umbre de piramide
În forma cărora cade
Negrul risipit în alt alb
Mă înfășor strângându-mi
Dintr-un încolțit de bumb
Care crește-înluminând
Într-o dimineață primă
A cărei cuvântătoare,
Înfrunzind o nimfă
Ce caută printre ape
Adâncituri de oceanide,
Nereide și de alte vârfuri
De munți ce ca pe oreade
Le ascunde-n păduri
ÃŽn driade de fauri,
Și de hamadride
ÃŽnmugurinde...

Înfășurate-n cuvinte
Din împletiri care strâng
Împărțind dureri de mume
Care plâng pentru că plâng
Urmele melcilor care trec
Pe sine din sine în sine
Încet scufundând...

Nisipuri care din ape
Ce peste marginea lumii
Se înfiripă și șerpuiesc
Din ființa uitării...

Ultima și cea dintâi vedere,
Verde ca o flamură care arde
Și strălucește în ultima undă
Ce se întinde să adoarmă
În cuvânt și fecundă...

Din umbre de piramide
Proporțional lumina îmi crește.