în sfârşit te țin de mânǎ
ca sǎ nu îți spargi ceafa
de gresia rece a realității
cu certitudinea cǎ ai sǎ pleci curând
tăcută și controlată
dar până atunci îmi dau un motiv nou
să mă anesteziez & să suport incertitudinea
că poate prin absurd ai putea rămâne

vorbești cu o armată de bărbați
dar totuși nu ți se pare că înșeli când dai ordine
ai recucerit conceptul de fidelitate
abia când l-ai întâlnit pe rapperul tău preferat
și ți-ai adus aminte că acasă te așteaptă un poet
pe care îl citești pe litere

deși ți-e familiar să renunți la agoniseala de o viață
nu te arunci din prima în apa sâmbetei
dacÇŽ ai primit deja de bÇŽut

instabilitatea ta mÇŽ destramÇŽ
într-un şnur fermecat ca oricare altul
desprins dintr-o cǎmaşǎ de forțǎ ralph lauren
cu defect din croi
de care tragi pânǎ la eliberare totalǎ
de ciudǎ cǎ nu ți-o mai permiți
şi cǎ oricum nu-ți trece greața cu un ghem de ațǎ
de tot ce nu mai poți consuma

în schimb îți permiți luxul
de-a mă scoate complet din zona mea de confort
până ajung să apreciez spitalele
unde n-am fost încă internat cu forța
cer un pat gol & mă leg singur de el
așteptând docil să vină ziua de vizită

nu te grǎbeşti dar inevitabil mǎ strivești
cu episoade psihotice pricepute numai de tine
într-un limbaj al semnelor obscene
pe care îl traduci așa cum poți mai departe
cu felul tău de a spune te iubesc
cu degetele înfipte pinteni în tâmple
cǎşti ca să-ți ascult problemele
ca pe niÅŸte glume proaste
de la care tu nu te poți abține
iar eu nu mÇŽ pot sÇŽtura
fără pauze fără leac

întind mâna ca un vagabond
cu palat ridicat din ambiție personală
care nu înțelege de ce-a ieșit în stradă
dar totuși iată-mă
primesc exact ce dau sau ceva mai rÇŽu
de aceea când ofer dragoste simt cǎ cerşesc
și te iau de iubitǎ ca pe o bǎtaie sorǎ cu moartea
pe care mi-am cerut-o de la bun început