zornăie ca niște chei
aruncate în
peretele zilei
clipele desprinse de
ele însele
soarele își aruncă
lumina în ochii
mei până mă
orbește
nu mai văd ziua de
mâine venind
legănat pe aleea vieții
nu mai văd viitorul
roz cu pete care
nu ies la spălat
văd totul gri
mai puțin ochii lui
albaștrii ca
niște petice de cer
peticindu-mi inima.