un vers
e ca o cale ferată
lipindu-ți urechea de el
auzi cum vine
trenul unei iubiri

care te va lua
și te va duce departe
dincolo de nori
dincolo de asfințit
dincolo de vămile
cerului

steaua ta norocoasă
va fi prima gară
în care vei coborî
și vei admira peisajul
tuturor momentelor
în care ea te-a călăuzit

trenul își va relua mersul
pe urmele unei comete
către dimensiunea
în care s-a înfăptuit
tot ce-ai gândit
dar n-ai îndrăznit
și tot ce-ai visat
dar nu s-a-mplinit

când vei ajunge
la destinație
trenul își va trage
un pic răsuflarea
mireasma fericirii
îi va unge
roțile ca niște
mici galaxii

apoi conductorul
înzestrat cu aripi de înger
va arunca în focul domolit
un făraș plin
de stele căzătoare

și trenul
din care vor țâșni
noi nebuloase
se va întoarce
către lumea în care
cineva și-a lipit
din nou urechea de vers
și ascultă...