poezia este otravă pentru noi doi
lasă-mă să o beau singur
nu mă agăţa stingher pe un piedestal, într-un cui, în vitrină
păstrează-mă în portofel printre mărunţişuri
printre bilete, cupoane şi altele,
uită-mă semn într-o carte,
bon sub o muşama.
să fiu acolo martor la momentele mici
când te panichezi la casă
când mă împrumuţi unei cunoştinţe
bea-ţi cafeau pe mine

poezia este otravă pentru noi doi
m-ai întrebat:
“oare la muzeul celest
Dumnezeu are statuie de ceară?”
fii tu poetesă
eu muritor