parodie după Acum

de Mihu Dragomir

Mi-e bine-acum. Lucrez doar prin străini.
Nimic din banii mei nu pupi. Nimica.
Tăcerea ta-ntreruptă, când suspini,
Îmi umple de-ndoială cipilica.

Și-mpinși de un restart desăvârșit
Suntem pe Faceboock, iarăși, disponibili.
Ne cere-acceptul șirul nesfârșit
De falși postaci și-nsomniaci penibili.

Cred că-ți dau „like”-uri zeci de derbedei,
Căci le vezi poza și te-apucă frica.
Sunt șarlatani și, de te-ncrezi în ei,
N-o să mai ai nimic în cont. Nimica.

Acum
de Mihu Dragomir
(poezia originală)

Acum e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus demult nesomnu-n doi și frica.

Și, ca-nainte de a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine, nopțile-au tăcut.

De atâtea ne-mpliniri suntem preaplini,
Nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.