totul e simplu și curat în casă
apăs rec și nu mă mai doare nimic
noaptea a venit ca o pisică mare și grasă
respirația mea e aici
corpul meu e dus undeva departe
într-o grădină cu trandafiri negri
o parte din mine se strecoară pe sub pereții subțiri
o parte ascultă ruperea de nori
visăm în tăcere că mâine vom fi fericiți
visăm coroane de flori la mormintele eroilor noștri
din care au rămas doar drumurile până la cimitir
și izbânda războiului
am lăsat inimile să se usuce pe pervaz
fără apă
fără dramă
cu chipurile noastre îmbătrânite înainte de vreme
apas rec și

singurătatea mea începe să curgă
pe banda magnetofonului
suntem într-o memorie electrică comună
în care ne prăbușim
respirația mea e acum lângă a ta
se freacă de pereții camerei
ca un animal prins sub tencuială
trebuie să port întotdeauna o vină
aburii dezastrului sunt bagajele noastre emoționale
pe o bandă transportoare uriașă
curgerea e continuă
pe masă miroase a ceai rece și lemn ars
trupurile noastre stau întinse și vulnerabile
așteptând deportarea
apăs rec și