de la o vreme
liniștea decapitează timpanele
apoi
se aud dinții beznei
scrâșnind
cu voluptatea unei grenade
în așteptarea exploziei
Învăț să curg spre mine
ca o apă bolnavă de resemnare
mă privesc cum aș privi în ochii unei pietre
abia atunci înțeleg
Freya
ai plecat cu albele păsări
ale respirației mele
și cerul
se îmbrățișează
cu lacrimile unui înger
strivit de tristețe...

29.10.2023