descompun tăcerea bucată cu bucată
un Bing Bang pe dos
ceva ce seamănă cu dorul
când inima mea vie tot învață să piardă

pereții camerei se apropie
așez cuvintele deasupra fricii
tăcerea e rotundă și are culoarea albastră

zâmbesc imaginii tale din memorie
construiesc orizonturi
metafore frumoase pentru vieți în mișcare
ating partea liniștii care nu mai țipă
când nu știu cum să vindec o aripă ruptă