simt ecoul vieții
prins într-un zbor
fără aripi
ecoul zilei de ieri
agățat de tavanul
dimineții
răsună în urechi
de parcă n-ar vrea
să plece fără să
ia ceva din azi
ecoul frământărilor
al căutărilor
răsună ca un cuvânt
răcnit rupt dintre
tăceri
căzut pe timpanul clipei
eu frământ ideile
până se sfărâmă
frânturi aruncate în
prăpastia minții.