sătul să mai fiu ostaticul
ficatului
rinichilor
duodenului
am hotărât să închiriez o tarabă în piață
și să pun pe ea
sufletul meu
ca pe-un prohab deschis
mulțimea turbată
a început să huiduie și s-arunce
cu feromoni și mere butaforie
exhibiționistule
distrugi corola de minuni a lumii
și eu nu puteam fugi
eram îmbrăcat cu hainele grele
de la pomenirea mea de șapte ani
pline în buzunare cu lucruri incomplete și inutile
rușinat
mi-am acoperit sufletul cu degetele
și mulțimea a văzut pentru prima oară
cât pământ aveam sub unghii