lipsesc oarecum motivat de la ora de fericire,
am zburat mult prea aproape de soare
cu aripi de ceară care s-au topit,
m-am prăbușit în mare cu tot cu visuri,
m-am zbătut, m-am temut de abisuri,
am învățat lecția umilinței dar și a supunerii.

am înțeles că hazardul e formă de prostie,
când mi-am construit un vapor de hârtie
din bruma de iubire și speranță,
valuri neiertătoare mi l-au spulberat,
atunci am înțeles că e păcat
să-i produci timpului o ofensă,
că bucuria este o recompensă
pentru omul care crede sincer în el.

m-am zbătut între rechini ca între valuri tulburi,
ca un antrenament bizar pentru sufletul meu,
am căpătat putere să-mi duc crucea credinței la apogeu.