de când în verde se îmbracă amintirea
zeci de nuanțe-mi învăluie privirea,
tot mai des privesc plutind în zare,
stoluri de păsări, umbre călătoare.

se face seară în gândurile mele,
ochii îmi rătăcesc pe drum de stele,
strivesc sub pleoape umbrele înserării
și larg deschid ferestrele visării.

dacă m-aș ascunde de tot ce am trăit,
n-aș mai avea viață nici raiul croit,
dacă aș gândi să pun pe fugă anii,
m-aș simții mai tristă ca sărmanii.

lumini difuze asupra mea coboară,
cu umbrele vorbesc a mia oară.