Eu mă rog
Ca să nu-mi uit gândirea
Din vremurile bune
De la atâtea pet-uri
Îmi devenise mintea de plastic
Și gândul nu pătrunde
Unde nu este bine primit
Deoarece la imaginație folosit
Eu de fapt aș avea o iubire
Dar aici nu sunt bine primit
Chiar dacă e acasă la părinți
Ea ar fi urâtă
De foștii mei prieteni
Actuali vecini
Amici în devenire
Am aflat
Femeile au instinct
Fac ce pot
Cresc un trandafir fără țepi
Dar are mult timp trecut
Mă doare
C-o să-l doară
Să-i tai o crenguță
Să o pun în pământ
Nu știu de ce mi-e frică
De posibila suferință
Doar am păstrat aproape
Numai persoanele care
Nu m-au făcut să sufăr
Dar și suferința
Ar spori căință
Și m-ar ajuta să mă smeresc
Ca să fiu în fața unei femei
Bun de împărtășit gânduri
Cum am fost în fața primei
Iubiri adevărate, îndurerate...vindecate
Și ar fi și pentru gândul meu
O soluție de trezire mai devreme
Iar pet-ul
Ghiveci pentru o floare
Ar avea întrebuințare