când fluvii înspumate lacrimi cară
și timpu-și cerne iar îngerii de lut,
din gâturi sugrumate de povară
se-aud ecouri – sunete de cuc.

copacii dimprejur uitară-și setea
și viața lor o clipă stat-a-n loc,
pe Dunăre, în sus, Pădurea Letea
își plânge caii fără de noroc.

pe cer codalbul vultur dă târcoale
și viperele de nisip apar
prin luminișul Letei, ici, la poale,
danubialis mici și verzi răsar

și-n ăst poem curg în galop, hoinar
doi cai de care tu nu ai habar.