aplic învățăturile sfinte
îmi iubesc aproapele ca pe mine însămi,
iert jignirile și răutățile celor din viața mea,
nu aș putea altfel cum să-i dovedesc lui Dumnezeu,
că pun și eu măna la zidirea raiului în lume.

meditez prelung, profund în astral
privesc Arborele Vieții, îl admir,
este Izvorâtorul de Mir,
lucrez cu șarpele biblic să-l îmblânzesc,
să nu-și mai toarne veninul în roua luminii stelare,
să nu mai stea încolăcit pe sufletul meu.

eu sunt rodul ancestral al arborelui vieții
aflat acum pe cale de dispariție,
întreaga lume este în tranziție,
de pe un mal care se surpă pe celălalt.

nu credeam universul și divinitatea să mă încapă,
în lacrima umilă și rănită de sub pleoapă