Doar praful s-a ales din tot ce am făcut în viață,
pe care-l inhalez în fiecare dimineață
la dejun, ce se înalță
din pietrele care au fost
pe drum crăpate,
de-atâta greutate și-apăsare,
și fum
pe care-l trag cu sete
în plămâni, în loc de soare
și moarte, Doamne, câtă moarte,
nici eu nu îmi mai amintesc
de câte ori s-a întâmplat să-mi părăsesc
cu silă acest trup
și să mă mut cu sufletu-n văzduh,
dar m-am întors de fiecare dată resemnat,
ca să-mi iau viața de la cap
și să m-apuc de măcinat
toate acele pietre care-mi vor ieși în cale,
care îmi țin și loc de zare