cod roșu, sașiu

adunam sunete de dragoste de pe jos, mici zgomote de încălțări
umbre de pași, o adiere de vînt în care ecoul vorbelor ei
încă e perceptibil și guaș, ca o culoare
adunam mucuri de țigări, în urma ei, să îi fumez ultimul
suflu, ultima atingere de buze

nu știam ce să fac să trăiesc, mă prefăceam în loc de parcare
pentru un lambo din care se chinuia să iasă un gras
spălam vase și visam că fac duș împreună cu tine
tăiam frunze tăietorilor de frunze la cîini
să știu că bem o cafea dimineața

cu siguranță suntem din cartiere diferite, din vieți diferite
citim altfel fericiți cei săraci cu duhul
și pare că că nu mergem împreună, cînd pășim
ne rămîne un picior în urmă, ție stîngul, mie dreptul
ție o viață, mie alta, fir-ar, putem avea una împreună indiferent ce

nici nu contează încotro privim, suntem sașii cu norocul, cu viața
dar să nu ne ocolim ochii dacă încă n-am greșit
să privim înspre același capăt ca spre ultimul știulete de porumb
care va fi popcorn, film și o noapte înfierbîntată de dragoste
cod roșu, cu furtuni și descărcări electro-simpatice

ne vom lua în brațe și vom tăcea două vieți, două voluptăți
pînă orgasmul își va fi făcut efectul, în timp ce fulgererele
își vor aprinde țigara unul de unul de la altul
și va ploua pe pămînt cerul din lacrimi.