„Ce știi tu, suflet?”

Ce știi tu, suflet,
despre drumurile mele?
Despre nopțile în care
am vorbit cu stelele

ca și cum ar fi fost frații
mei risipiți prin veacuri.
Ai văzut tu vreodată
lacrima care nu cade,

ci se ascunde în adânc,
ca o sămânță de foc,
așteptând clipa să
ardă din nou lumea?

Știi tu cum e să fii
între cer și pământ,
dar să nu aparții niciunuia?
Să-ți fie dor de ceva
ce n-ai atins,

dar care îți curge prin
sânge de mii de ani?
Ce știi tu, suflet,
despre mine,
dacă mă asculți
doar atunci când tac?