Pe zâmbetele tale pun sechestru
Datoare Domnului de frumusețe
Și-aduc și litera, să mi te-nvețe
Puțin în cer și pe destul terestru.

Eu am de-acum pricini de bătrânețe,
Al anilor pierduți în fum maestru
Și al nimicului fiind alpestru
Mi-e sângele în teatru să-mi înghețe.

Mai taciturn în sfere zgomotoase
Aduc ofrande ție-n superbii
Când numai piele mi-a rămas pe oase.

De ale tale liniști de vorbii
În urmă de cuvânt a Măr miroase
Ce zeama-i ni se scurge pe bărbii.