întreaga viață ne auzim clopotele
de la florile pe lângă care trecem
atent
dangătul acelora ne însoțește vremelnic
într-o asurzire haotică
ne prefacem că trăim agonisind
lucruri uneori
depășesc puterea de a le întreține în armonia
utilului
zac pe unde uităm de acești muribunzi în plus
vieții care
doar imaginar se suprapun
peste idealurile cuiva
ding-dang ding-dang ding-dang
fiecare floare deschisă clopoțește o moarte
de-aproape sau de pe unde s-ar putea
să nu ajungem niciodată
vânt furtuni ape frunziș vulcani le jelesc pe toate
te-ai întrebat vreodată de ce
florile sunt așa de viu colorate
cumva
să ne fie spectaculare morțile