În zgomotul ce-nvăluie gândirea,
Se stinge-n noi lumina și iubirea.
Ne pierdem mintea printre seci distracții
Și sufletul în rele satisfacții.

Se aranjează premii comandate,
Iar geniul și virtutea-s boicotate.
La fel sunt rațiunea, adevărul,
ÃŽn schimb cu falsuri e drogat poporul.

De-aceea cei naivi din gloata mare
Consumă-așa gunoaie ordinare,
Aplaudând pe clovnii de cartoane
Care de-o vreme sunt pe la butoane

Și creierul ni-l spală de dorințe,
De gând de propășiri, de năzuițe.
Dar asta-i mare crimă și-o respingem;
Cu o sclavie oarbă nu învingem !

Căci ignoranța nu-i nicicum armură
Cât timp poate suci iubirea-n ură
Și libertatea într-un spectacol trist
Ce schimbă omul mândru-n conformist.

Dar dacă simți că-n tine mai tresare
Un dor de adevăr, de vindecare,
Atunci tu ești din cei cu forțe grele,
Putând aduce flăcări noi din stele.

Căci gândul viu e act de rebeliune,
ÃŽn vremuri tulburi cum sunt azi, nebune.
Rezistă, frate, nu fugi de bine,
Căci sufletul trezit, oțel devine!

Fals progresiștii mintea ți-amețiră
Cu mari minciuni cu care te-adormiră,
Dar sufletul ei n-au putut să-ți vândă,
Deși cu șiretenii-au stat la pândă.

Noi să fim dârji și vajnici luptători,
Să refuzăm a fi doar spectatori,
Căci dacă-i circ, iar dușmanii-s gregari,
Atunci să-i tăvălim, că suntem mulți și tari.

Criza din jur e-acum epidemie
Ce-ar infecta româna armonie.
Iar de tăcem, ea se transformă-n foc
Care pe toți ne-ar arde, stând pe loc.

....................................................

Rezistă, frate, luptă, nu fi de frici cuprins, –
Căci sufletul trezit e-o forță de nenvins!
Oricare pas 'nainte e-un munte de granit,
E-o biruință sfântă și răul e strivit!

N-avem nevoi de arme, de răzbunări sau ură,
Ci doar de libertate și-o conștiință pură.
Căci ne unesc pe toți scăpând de decădere -
E-o lege-a rezistenței zdrobind-o sub bariere.

Copiii noștri merită a studia mai mult,
Nu știri din telefoane mixate-n stil incult.
La baza lor cultura să fie-un nobil vis
Spre viitorul lor - posibil paradis.

Să le lăsăm în cuget nu triste amintiri,
Ci o cultură vie, fără de rătăciri.
Prin stimulări concrete de-a-și pune întrebări,
Spre-a descoperi ei singuri realele cărărări.

Aceasta-i calea dreaptă spre-un viitor senin:
Luptând, gândind, iubind - pe când muncim deplin.
Jurăm să fim mari pârghii în fapte-adevărate -
Pentru-acest neam și pentru suprema-i libertate !

12 septembrie 2025