acoperit de moarte-n van de viață
eu nu mai știu să scriu cuvânt frumos
țâșnește rugăciunea, mă învață
ca lumea asta-n veci s-o-ntorc pe dos.

sub zodie de-amurg e dimineață
o nemurire-n duhul meu să cos,
acoperit de moarte-n van de viață
eu nu mai știu să scriu cuvânt frumos.

spre Dumnezeu în dricul meu e ceață,
secunda e de veșnicie os
și stelele în ape sunt pe jos,
o literă de-o clipă mă răsfață
acoperit de moarte-n van de viață.