toamna își picură
tristețea
cerul este o sită
prin care curg visuri
copacii își leapădă
haina de frunze
tremură goi sub biciul
vântului
angoase bântuie pe
străzi pustii
mă ascund în mine
mașinile gândurilor
claxonează
sub carapacea cuvintelor
se scurg singurătăți
eu respir viață
ca frunza ruginie care
nu se lasă smulsă de
pe ramură.