inima îmi cedează forme
iar odată ajunsă la punct
poate o ia de la capăt
de la opritul în prag
pentru a absorbi nu a înțelege
mă văd deconectat de la aparate
doar să aflu că le-am ținut în viață
falsă deconectare
căci mi se dă mai mult cablu
și cred că profit

găsesc indicii că totu-i roz
deși a fost un roșu carmin
picurat dintr-o inimă sătulă să fie doar o pompă
unele zile sunt capac de sicriu
altele formează pârghia
abia ținându-l deschis
înăuntrul lui fumegă câmpul de luptă
unde fiecare emoție e cuceritorul Timur
în masacrul din Delhi

afară parcă văd în loc de sălcii plângătoare
scurtcircuitele aparatelor
încercând să-mi ajungă la sinapse
aburii în gară
amalgamează
șinele trenul navetiștii
dar nu și pe mine
același pasager fantomă bântuit de realitate
cu destinația o altă notificare blocată
se pare că nu am evadat din închisoarea
cu gratii ce nu pot fi niciodată
sulițe de aruncat ca la olimpiadă
doar șerpi care nu mai atacă
știind că veninul mi-l iau voluntar

cancerul ecranului
îmi alimentează senzația dulceagă de apartenență
uneori îl bag în buzunar
și privesc câmpurile de floarea-soarelui
dar nici vorbă să înceapă
vreo chimioterapie
Hail Mary