îmi place să simt
ploaia, frunzele, rădăcinile, sensul
iutele, sarea ÅŸi vinul pudrat
să ascult Beth Hart şi să îmi privesc venele
pulsând compulsiv în ritmul toamnelor descrescătoare

știu câ plecările noastre îneacă poeme îndelungi
în care chiar am fi făcut dragoste
am fi rimelat vremuri

darling, lumea-i întoarsă pe dos
Gaza, Sudan, Ucraina, Burkina Faso,
fronturi deschise,
roborul,
noi doi am fi ignorat totul
până şi furtunarii cu picioarele roz,
ajungea un sărut
orice îmbrătişare pe bune
ar fi echilibrat Terra

frica are un gust aromat, de cerneală albastră
în care adormim ghemuiți
ÅŸi numai cuvintele acestea
înlocuiesc clipa.