mi-am lepădat clipele
în foamea de viață
dimineața îmi curgea
printre degete
nu puteam reține
nimic din lucrurile
trecânde curgânde
plângânde
din piatră îmi erau
cuvintele
cădeau ca meteoriții
din apă îmi erau
privirile
curgeau peste lume
fără să ia nimic
din ceață îmi era
sufletul
se așeza peste viață
acoperind-o
azvârl cu frunze în
mine
înghit bucăți de toamnă.