|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Nothing sought
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-24 | [This text should be read in romana] | Plouă iar, și-mi crapă ziua ca o sticlă goală trântită de beton. Cerul scuipă apă murdară, iar eu trag aerul ca pe o mustrare veche care nu mă mai încălzește cu nimic. Ploaia se strânge pe marginea acoperișurilor, picătură cu picătură, ca o bătaie în ușă pe care n-o vreau, n-o chem, dar vine dracului oricum. Îmi intră în piele, în gât, în oasele unde am ascuns tot ce-am pierdut. E o tristețe încăpățânată, stă ca un câine flămând la poarta minții mele, urâtă, udă, refuzată, dar prea familiară ca s-o mai alung. Mai bine o las să latre, să muște ce mai găsește din mine. Ploaia lovește în pereți ca un protest care nu știe să tacă. Îmi dă cuvântul peste cap, îmi rupe liniștea și parcă îmi râde în față: „Hai, na, du-te, trăiește, dacă poți!” Mă uit în geam și-mi văd fața tăiată în două de o dâră lungă de apă. Parcă-mi spune că nu-i scapare, că și dacă fug pe străzi mă prinde altă ploaie, mai grea, mai mocirloasă, mai a naibii decât asta. Și totuși, din mizeria asta de cer rupt, simt un fel de adevăr pe care nu-l mai pot masca: că nu vremea mă udă cel mai tare, ci felul în care îmi car singur toate ploiile pe dinăuntru.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy