Nimicii

Cât e cerul de-nstelat,
Așa-i omul de schimbat.
Nu vrea noaptea, pe-nserat,
Nici în zori, nici când e cald…

Numai moartea, cu-a ei coasă,
Conștiința îi apasă
Și-o secundă ar cumpăra
Numai ca să o mai stea.

Dar e omul trecător
Prin al vieții brun decor
Și e timpul limitat
Cât aici avem de stat.

De-asta zic să nu murim,
Să alegem să fim vii,
Și aici, și-n altă lume
Să trăim, să avem un nume.