- Măicuță dragă, de ce plângi,
Cu lacrimi de zei, în bătătură ?!
- Picăturile din ochii mei să le strângi
Și să le torni, ușor, în fântână.

- De ce-n trupu-ți plăpând cresc poteci?
De ce trandafirii răsar în lumină ?
- Primăveri, și veri, și toamne reci
Și iarna glaciară mă termină !

- De ce te risipești în trupu-ți obosit
Într-o destrămare chinuitoare ?!
- Se-apropie clipa nerăbdătoare
Dureroasa veste se-nalță grăbită.

Sunt durere și împăcare
Și mă hrănesc cu iertare,
Păcatul să-mi ardă tot
În lumină să urc. Pot !