Nu sunt o persoană importantă.
Se poartă lanţuri sub piele.
Le dă nume frumoase.
El le ia pentru a verifica greutatea lor.
Îi cară ca animalele.
Și cătușele din nou.

Forma corpului este ceva ce este învățat.
Îi cunoşteau rugăciunile.
Sunt deja o identitate.
A fost de prea multe ori înainte să devină real.
Corpul este încă în picioare după un termen lung.
Nu știe ce să facă cu spațiul dintre el și ea.
Nu mai știu unde se termină fierul.
Unde începe carnea.

Lanțurile s-au deschis.
Nu a mai rămas nimic de legat.
Tăcerea a devenit un strigăt.
Corpul a fost învățat să respire din nou.