deschid fereastra și privesc
ce este dincolo
noapte, blocurile și cele
două lumini ca doi ochi
mici ai antenei tv
un autobuz se strecoară printre
cele două blocuri
pare gol
o altă ființă
cu voință proprie
trece prin noapte
copacii și betonul ubicuu
pelicula subțire de zăpadă
pe mașinile din raza mea
vizuală

am trecut de punctul în care
înghițeam aerul tare-al nopții
acum suntem în gerul înroșit