accept provocările lumii care se schimbă,
până la capăt voi merge experimental,
cu poezia iubirii care freamătă pe limbă,
cu optimismul solar, monumental.

acrobații pe sârmă am făcut la nevoie,
pe jarul încins chiar am pășit dansând,
cămașa de pe mine am dat-o de bună voie,
la minuni terestre cu fervoare visând.

sufletul meu în lume ultimul sentimental,
transformă cuvinte în fluturi de iubire,
păsări de lumină zămislește în mental,
la splendorile raiului privește cu uimire.

da, eu am cu poezia zilnic întâlnire,
viața să i-o dedic este a mea menire.