Legea din vers
Din gândurile mele-aș face legi,
Și din dureri, un cânt adânc de jale,
Eu, călător etern prin ierni pribegi,
În poezie mi-am găsit o cale.
Să spun durerea care arde-n mine,
Iar lumii să-i arăt, fără regret,
Că nu e drept prostia să domine
Un prezent trist și un viitor nedrept.
Când adevărul e ucis de zgomot
Și minciuna își poartă haine de virtute,
Eu scriu poeme, neglijându-mi somnul,
Și ard în vers conștiințe amorțite.
Iar dacă legile mor în tăcere
Și rege este azi falsul profit,
Rămâne versul — ultima putere —
Să spună lumii tot ce-a fost greșit.