Norii se adună
Fulgeru-i cunună
Tunetele răsună
Natura-i nebună.

Ploaia nu se mai oprește
Neliniștea în mine stârnește
Bătaia stropilor mă asurzește
O stare ciudată mă copleșește.

Picăturile pământul lovesc
Purtate de vânt se izbesc
În bălți agitate se opresc
Pe pete de noroi plutesc.

Peisajul total compromis
Suspină în vânt a trist
La modul cel mai realist
Nu poți fi decât pesimist.

22 septembrie 2005, Constanța