Scancet,
Scancetul greu al noptii,
te-nfioara, te trezeste din mormant.
Incarligat in colt stateai pe lespezi,
lipit de ele, nemiscat,
priveai cu ochii grei la umbre,
nalucile-ti dansau,
dansau doar pentru tine
un joc nebun.
Dar tu priveai in gol,
nu le vedeai,
cand prima raza de-ntuneric
te-a ars
si te-a trezit la viata,
la viata hidoasa de ocna.
In colt sopteai ceva,
o data si inca o data ai izbit,
scantei s-au aprins,
din dalta.
Si esti iar liber, esti iar om
nu fiara.

Ce dulci sunt norii plumburii
brazdind oglinda lunii.

O clipa ai visat si ai cazut,
te zvarcolesti spasmodic.
Esti insa fericit
si parca si mai liber.