raman ramanerile ca o forma de protest a dorului
despre plecari nu se spune niciodata nimic interesant
las doar cateva mirari punctiforme sa-mi prefigureze viata
ca pe un motto dinainte stiut
ridic din taceri colosale doua-trei amintiri delirante
dinspre apusuri aud ecourile inimii migrand
neterminate semicercurile privirii imi devin melancolice
tu esti undeva intre doua stari contradictorii
eu sunt undeva intre doua mari si o ploaie de sentimente
mereu cu o jumatate de gand inaintea ta
imi metamorfozezi ridicarile pe varfuri
ca intr-o nehotarare tandra de ghilotina
cu taisul tocit de atatea capete lasate de izbeliste in nori

raman ramanerile ca o forma a trecerii prin mine a dorurilor