Ce fluturi scuturau aripe-n vis
de-mi înflorise bolta frunții-n seară,
fără de știre rămîneam cuprins
într-o ninsoare planetară.


Eram cu pleoapa arsă de pustii
pe forma gurii se înfrigurase,
numai arginții clipelor tîrzii
străluminau ungherele prin case.


Rotindu-și zborul m-a aprins în somn
văzduhu-ntins cu mantie polară;
a poposit pe chipul meu de Om
chemîndu-mă evlavic în afară.