Si daca va fi sa ploua
Cu lacrimi de cerneala
Sau picaturi de roua
Peste biroul vechi
Din lemn de nuc,

De-ar fi o noapte alba
Si-un loc
In care sa nu ma duc,

De-ar fi sa fie intuneric
Si sa ma simt nemernic
Si strivit
Ca un paduche
Intre doua unghii
Lacuite,

De-ar fi sa fie ingeri
Cu voci rasunatoare
Mancand albastre flori
Nemuritoare
Din vaza mea de lut,

Si daca-ar fi s-ascult
Cum latra cainii
Furiosi
Zadarnicia lunii

Voi sti ca este timpul
Sa-mi leg speranta-n funii
Langa pat,
Sa-mi strang cuvintele de gat
Si printre versuri
Sa ma pierd uitat.