Mi-am pictat portretul
pe notele unui șevalet muzical
și l-am expus pe-un vers grefat
în interiorul unui mirific cristal.

Au venit să-l admire,
în zile și nopți de frământare,
toate iluziile descătușate
de orice adormire sau frustrare.

Am de gând să-l las acolo,
expus în galeria cu alte și alte portrete,
până când suflare n-oi mai fi
prin galaxia cu destine discrete.

Dar dacă-n seva altui univers
mă voi mai naște,
ca-ntr-o reluare,
îmi voi picta portretul pe-o rază de lumină
și-l voi expune într-o sclipire de stea nemuritoare.

Și-l voi lăsa acolo, veșnic,
lângă alte și alte exponate-
o piesă infimă, dintr-un mozaic de vieți
numit ETERNITATE.