dacă ar veni și ți-ar spune atunci...unde?

atunci mi-aș fluiera palmele mele uitate lângă departe
până când luna vă va spune într-o conferință de presă
că urma aceea
era de fapt a mea
că eu sunt cel care îi sare ștrengărește dintr-un rid într-altul
din marea liniștii până în lacurile verii și primăverii de după
că mă asteaptă să îi redenumesc munții așa cum promiteam
privind-o plină și fără remușcări vizavi de diferențe de vârstă
misiuni Apollo cu cosmonauți avizi sau fără
seri pe malul laculului între care noi eram doar distanța
despre care îți povesteam
(cât de puțin mi-a lipsit...)
cât de mult lipsesc zilnic eu însumi când îmi dau deșteptarea
cât de departe îmi sună seara târziu dimineața devreme
cât de puțin plătesc în fiecare zi chirie nebunului
care îmi locuieste cântând între coaste

acum mă uit cu teamă peste același umăr
îmi arunc batista, pieptenul și săpunul
în apa din fața blocului
Mare serenitas
îi deslușeau toți numele cu evlavie
eu obișnuiam să mă uit la ceas
cât mai e pină la ultimul tramvai
ultimul tren
ultima strigare
e tot aceeași vreme de la capăt și înca
înapoi și același
e zâmbetul înțepenit în cretă

Aseara te-am căutat în toate cuvintele mâinii mele drepte
ți-am căutat cuvintele ce obișnuiesc să se ascundă
după cuvintele mâinii mele drepte
apoi am adunat toate cuvintele
care adorm în mâna mea dreaptă

mai scrie-mi iubito
mai scrie-mi
cu stânga