MIMA



mimez ferestre de suflet-copac
prin care îmi migrează peștii
trasând urme transparente
traiectorii fluide împletite parcă

mimez umbra cuiva chipul
și-n tot acest timp suntem doi mimi invizibili
amestecăm bucată cu felie de mine și tu
până când legile firii se îndură de noi

suntem în sfârșit acel noi fizic
iar spațiul nu mai contează