Am înțeles că nu-nțeleg prea multe
Am priceput c-am să mă duc departe
Acolo unde cerbii știu s-asculte
Cum apele jelesc pietrele moarte.

Am să mă duc plângând ca cel din urmă
Copil, fără de minte și de țară
Ca mielul rătăcit demult de turmă
Am să devin un fel de pierde-vară.

Poate mă vor trimite-n balamuc
De n-or fi terminat anestezia
Eu sunt bolnav și înăuntru-mi duc
Nesomnul de-a trăi în România.

Și am să-mi pun și gloanțe în condei
Neîncetat să țintuiesc hârtia
Să văd, de ce-i rușine dacă vrei
Să zici : ,,eu sunt român din România''.